Dacă ați mers la cel puțin un concert la peștera din Românești, cu siguranță ați dat ochii cu biserica de lemn aflată lângă cărarea ce duce la peșteră. Această biserică, alături de alte câteva aflate în zonă, este un monument reprezentativ pentru arhitectura de lemn din partea de sud-vest a României. Citeste in continuare

Când mă gândesc la Brașov, imediat îmi vine în minte imaginea impunătoare a bisericii din centrul orașului. După cum bine ați ghicit, este vorba despre Biserica Neagră, cel mai mare edificiu de cult în stil gotic din sud-estul Europei. Citeste in continuare

Odată cu trecerea timpului am învățat să apreciez lucruri care altădată mă lăsau indiferentă, am învățat să privesc cu alți ochi oamenii de pe stradă, am învățat să prețuiesc natura minunată din jurul meu și clădirile vechi pe lângă care treceam grăbită, fără să încerc să le cunosc povestea. La fel s-a întâmplat și în relația mea cu arta. Ceea ce ignoram sau nu înțelegeam altădată acum mă inspiră și mă îndeamnă să aflu mai multe. Citeste in continuare

Nicolae Tonitza (1886-1940) a continuat și a dezvoltat direcția inițiată de Ștefan Luchian. Regăsim la el aceeași preferință pentru redarea pe pânză a oamenilor sărmani, a peisajului citadin și a florilor. Cu marele său înaintaș are în comun felul de a simți și de a adera la realitate, dar mai mult decât prin temele abordate și prin temperament, Tonitza se înrudește cu Luchian stilistic, iar tablourile sale, realizate într-un spirit modern, degajă un adevărat optimism, reflectând încrederea artistului în capacitatea artei de a înfrumuseța viețile oamenilor. Citeste in continuare

Pelișorul, Fratele mai mic, dar la fel de frumos al Castelului Peleș, a fost construit între anii 1899 și 1902 din dorința regelui Carol I, drept cadou de nuntă pentru principii moștenitori, Ferdinand și Maria. Castelul care aparține stilului neo-renascentist german, a fost ridicat după planurile arhitectului Karel Liman și decorat de vienezul Bernhardt Ludwig. Citeste in continuare

Castelul Peleș, fostă reședință regală de vară, a fost construit între anii 1875 și 1914, în două mari etape. Așezat la poalele Bucegilor, în valea superioară a Prahovei, pe malul stâng al pârâului Peleș, castelul a avut la început proporțiile unei mari vile. Construcția, începută după planurile arhitectului vienez Wilhelm Doderer și continuată cu anumite modificări de Johann Schultz din Lemberg, este terminată, în prima ei formă, în toamna anului 1883. Transformările din a doua etapă (1896-1914), desfășurate sub conducerea arhitectului ceh Karl Liman, i-au oferit edificiului un caracter somptuos, monumental. Citeste in continuare

În anul 1897, la Londra, scriitorul Bram Stoker a publicat romanul „Dracula, vampirul din Carpați”. Cartea a avut mare impact în rândul cititorilor, deși a fost considerată mediocră de către criticii literari. Deși autorul nu a precizat cu exactitate locul în care se afla castelul din roman, s-a creat o legătură indestructibilă între Dracula, Transilvania și Castelul Bran. Datorită acestui scriitor, Castelul Bran a devenit faimos, fiind vizitat de numeroși străini în căutare de povești cu vampiri, mai ales în perioada de Halloween. Citeste in continuare

A trăit puțin, dar a lăsat în urma sa comori neprețuite pentru pictura românească. Datorită firii sale sensibile și meditative, artistul a preferat să redea chipuri grave de țărani, margini de sat cu case umile și stinghere, păduri desfrunzite și peisaje solemne de iarnă. Este vorba de Ion Andreescu, pictorul a cărui viziune artistică a anticipat Postimpresionismul în arta românească. Citeste in continuare

Am ajuns acolo într-o după-amiază de vară, pe la mijlocul lui august. Soarele se mai domolise puțin, iar vântul călduț adia ușor. M-a întâmpinat un peisaj ireal, fermecător, desprins parcă dintr-o poveste cu zâne și pitici. Pe o pajiște în depărtare pășteau liniștiți niște cai, iar înaintea mea se întindea o grădină plină de flori. Am intrat pe o portiță de lemn și am ajuns față în față cu biserica. În jurul meu domnea pacea, calmul și armonia, așa cum se întâmplă mereu în preajma lăcașelor sfinte. Citeste in continuare

Astăzi ne vom întoarce mult în timp și vom poposi pentru câteva clipe în misterioasa capitală dacică, Sarmizegetusa Regia. Ruinele acestui oraș demonstrează faptul că strămoșii noștri, dacii, erau arhitecți pricepuți, capabili să organizeze spațiu în mod rațional, îmbinând funcționalitatea cu frumosul, adaptându-se foarte bine condițiilor de teren. Citeste in continuare