România are o suprafaţă destul de mare ocupată de munţi, aproximativ o treime, iar aceştia sunt amplasaţi oarecum central. Din acest motiv oamenii au simţit nevoia să realizeze căi de acces dintr-o regiune a ţării spre alta. De cele mai multe ori acestea s-au realizat de-a lungul unor văi de mari dimensiuni sau a unor defilee precum: Defileul Dunării, Defileul Mureşului, Defielul Oltului. Alături de acestea s-a dorit realizarea unor drumuri care să traverseze munţii, dar prin areale mai impresionante, pe la mari altitudini. În acest sens pot fi amintite şoselele Transalpina şi Transfăgărăşanul. Prima traversează grupa montană Parâng, făcând legătura între Sebeş şi Novaci, iar a doua, după cum îi spune numele, traversează grupa munţilor Făgăraş. Citeste in continuare

Un loc pe care îl îndrăgesc foarte mult din România este Vatra Dornei. Nu l-am descoperit decât de vreo 2-3 ani. Trebuie să spun de la început că mă atrage în mod deosebit peisajul natural din zonă şi nu neaparat oraşul în sine, care este cam în decădere, sau dacă nu, cel mult putem spune că a rămas puţin în urmă. Citeste in continuare

În acest weekend am fost pentru puţin timp la Iaşi. După un drum lung de vreo 15 ore de mers cu trenul din Timişoara, am ajuns în sfârşit la destinaţie. Deşi foarte lung, mie mi-a plăcut mult drumul, pentru că am avut ocazia să observ cum se modifică specificul arhitectural de la o zonă la alta, şi în acelaşi timp varietatea de relief a României. Citeste in continuare

România deţine foarte multe locuri naturale puţin modificate antropic, mai ales în arealele montane înalte. Dar unele dintre cele mai sălbatice peisaje se regăsesc în Delta Dunării, cel mai nou pământ al ţării noastre. Aceasta este situată în sud-estul României şi se extinde puţin şi în Ucraina. Comparativ cu alte formaţiuni de această categorie din Europa este una dintre cele mai bine conservate delte. Citeste in continuare

Un loc minunat  e Valea râului Sebeş, care a atras atenţia multora, dar chiar şi a unor persoane cu înclinaţii literare. În acest sens trebuie menţionat Mihail Sadoveanu, cu opera sa “Valea Frumoasei”. Doresc să pun doar câteva rânduri din ceea ce înseamnă această vale în perspectiva autorului: ”Cum spun, se află undeva, în ţara Ardealului, între ţinuturile Inidoarei şi Albei, o apă viforoasă. Oamenii dinspre câmpie îi spun Sebeş: cei vechi de înălţimi îi zic încă Frumoasa. În cea mai mare parte a cursului ei, care numără 80 ori 100 de mile, râpile împădurite ale muntelui se urcă oblu spre cer. Pe un prichici îngust, oamenii au tăiat un drumeag care trece pe poduri de lemn când în dreapta, când în stânga şuvoiului: în unele locuri a trebuit scurmat muntele, în altele a trebuit umplută cu parcane prăpastia apei; poienarii (adică oierii din Poaiana Sibiului) îşi înşiră pe aici ciurdele cătră văratic, spre piscurile cele mari ale Pătrului ori Şurianului; muntenii din Şugag, ultimul sat al văii, îşi duc şi ei în sus gospodăririle de vară încărcate pe căluţi sau pe asini; au în cotloanele înalte ale Frumoasei odăi pentru vaci şi stâni pentru oi. Citeste in continuare

De când mă ştiu primăvara este anotimpul meu preferat, şi în orice perioadă a anului, ceva tot era legat de primăvară. De câţiva ani însă, parcă am avut timp sau ochi şi pentru celelalte anotimpuri. E minunat să vezi cum evoluează natura, cum, de fapt, trăieşte ceva aşa aproape de tine. Şi cred că schimbarea asta se datorează pomului meu de la geam, care nu doar că a crescut de 4 ani de când ne ştim, dar în fiecare săptămână e altfel. Citeste in continuare

De cele mai multe ori, oamenii se plimbă prin locuri frumoase. Cine s-ar duce să vadă locuri obişnuite, locuri urâte, neîngrijite? Ei bine, România e plină le locuri frumoase, prin simplitatea lor, prin liniştea pe care o deţin, prin relieful surprinzător pe care îl au, sau pur şi simplu prin oamenii care înfrumuseţează locul. Eu cred că la noi în ţară sunt deosebite şi arealele carstice. Este minunat să te plimbi printre chei înalte săpate de ape între pereţi abrupţi, iar râurile să fie de o nuanţă albăstruie. Mai fascinantă e lumea peşterilor, totul este diferit, totul se dezvoltă fără lumină, parcă într-o altă lume. În sud-vestul României, o parte din Munţii Banatului sunt formaţi pe roci calcaroase, astfel că se regăsesc formaţiuni specifice acestui relief. Citeste in continuare

Săptămâna trecută am participat la un congres internaţional, special realizat pentru studenţii geografi din Europa. Acest eveniment are loc anual, însă locaţia variază de la an la an. Dacă anul trecut a avut loc în Olanda, acest an ne-am bucurat să invităm studenţii geografi în România. S-a hotărât ca acest eveniment să se desfăşoare într-un loc special. Din acest motiv ne-am deplasat cu toţii la Poiana Zânelor. Probabil că numele nu vă este foarte cunoscut, dar trebuie să recunoaştem cu toţii că ne pregăteşte pentru o lume de basm. Citeste in continuare

România deţine multe locuri frumoase, însă şi mai interesante sunt numele lor. Pentru cei interesaţi de toponime există tratate întregi în acest sens, dar acum vreau să vă spun despre un loc anume. De cele mai multe ori, denumirile sugerează forma, sau poziţia arealului respectiv, mie mi se pare că există unele anomalii. Cea mai interesantă mi se pare cea a Muntelui Mic. Cum poate fi un munte mic, el este prin definiţie ceva mare şi impunător. Ei bine acest munte mic are vreo 1800 m. Citeste in continuare

De ceva vreme nu prea mai e vară, chiar dacă uneori la amiază e frumos, seara şi dimineaţa poţi simţi răcoarea. Copiii au început şcoala, concediile s-au cam terminat, deci este o perioadă perfectă pentru plimbări scurte de sfârşit de săptămână. De data aceasta am să vă povestesc despre Râpa Roşie. După denumire nu pare a fi cel mai minunat obiectiv, adică cine ar merge să vadă o râpă, un loc plin de însemnătate negativă? Dar de fapt acest loc este chiar plăcut prin întreg cadrul natural în care e află. Citeste in continuare