Astăzi mi-e dor…Mi-e dor de Acasă, de iubire, de pace, de Soare, de stele, de zbor, de întregire și plenitudine, de esență. Mi-e dor de altădată, de mare, de nisip, de câmpul de lavandă, de masa din piatră, de pieptul pe care mi-așezam obrazul. Mi-e dor de ieri, de cei pe care îi iubesc, de mângâierile și zâmbetele lor, de grădina cu trandafiri și prunii din livadă, de jocul de copil, de casa cu multe geamuri. Mi-e dor de munți, de zăpadă, de zidurile pictate, de apa din fântână, de bucium, de vorba cea de taină la ceas de seară. Mi-e dor de parfumul moscului alb, de primele răspunsuri, de curcubeu, de aprilie… Citeste in continuare

Încep această scrisoare prin a-ți cere iertare. Pentru tot ceea ce am făcut sau…n-am făcut. Pentru vorbele rostite cândva și care, sunt sigură, te-au rănit. Pentru toate momentele în care te-am renegat, considerând că nu ești destul de bună. Pentru că te-am comparat și am încercat să te evaluez după un șablon, și acela deformat. Pentru că am uitat și ignorat, deși mi s-au povestit, toate cele ce le-ai pătimit. Pentru că nu am zis nimic atunci când te batjocoreau, murdărindu-ți chipul și vânzându-ți straiele pe degeaba. Pentru că, atâta timp, nu te-am iubit…Poate pentru că nu știam, de fapt, mare lucru despre tine, nu cunoscusem nimic din ființa ta și nici nu căutasem. Da, așa începe totul, în frământări și căutări… Iar eu, căutându-mă pe mine, te-am regăsit pe tine. Citeste in continuare