Nu aveam prea mult timp la dispoziție, însă din punctul în care mă aflam îi puteam vedea turla străpungând aerul rece de toamnă la poalele Tâmpei, ceea ce mă îndreptățea să cred că nu mai aveam mult de mers. Era pentru prima oară când veneam în Brașov și țineam neapărat să o “întâlnesc” personal, așa cum îmi doresc să se întâmple cu toate locurile binecuvântate. Plimbarea îmi făcea bine, mă simțeam în largul meu printre străduțele înguste, garnisite cu locuințe frumos colorate, cu porți medievale și ferestre deschise spre alte vremuri. Dintotdeauna m-au fascinat locurile în care timpul pare că îngheață, ținând trecutul oarecum captiv. Poate pentru că și eu fac asta…, sau poate fiindcă atunci când îi inspir esența tare alunec mai ușor pe spirala Timpului și retrăiesc anumite momente, pe care locul respectiv le-a înregistrat în memoria proprie. Așa cum îmi reținea și mie pașii, gândurile, gesturile, vorbele și tot ceea ce manifestam în dimineața aceea de octombrie. Citeste in continuare

România are o suprafaţă destul de mare ocupată de munţi, aproximativ o treime, iar aceştia sunt amplasaţi oarecum central. Din acest motiv oamenii au simţit nevoia să realizeze căi de acces dintr-o regiune a ţării spre alta. De cele mai multe ori acestea s-au realizat de-a lungul unor văi de mari dimensiuni sau a unor defilee precum: Defileul Dunării, Defileul Mureşului, Defielul Oltului. Alături de acestea s-a dorit realizarea unor drumuri care să traverseze munţii, dar prin areale mai impresionante, pe la mari altitudini. În acest sens pot fi amintite şoselele Transalpina şi Transfăgărăşanul. Prima traversează grupa montană Parâng, făcând legătura între Sebeş şi Novaci, iar a doua, după cum îi spune numele, traversează grupa munţilor Făgăraş. Citeste in continuare

Parte a literaturii populare, descântecul s-a născut dintr-o credinţă străveche în puterea magică a cuvântului. Exprimat, de obicei, în versuri libere şi neregulate, rostite într-un mod propriu şi însoţite de anumite gesturi, acesta se deosebeşte de textele de ritual şi ceremonial, însă foloseşte tot un tip de incantaţie, ce implică, simultan, sufletul, mintea şi corpul. Utilizat ca remediu în medicina populară, descântecul poate lecui de boli trupeşti sau sufleteşti, dezlega farmece sau apăra de duhuri necurate, funcţii extrem de importante în viaţa comunităţii rurale tradiţionale. Aceste tipuri de capacităţi erau cunoscute încă de la vechii daci, care au interzis scrierea tuturor procedeelor magice, deţinute doar de cei iniţiaţi. Unele cuvinte, transmise prin tradiţie orală din acele vremuri îndepărtate, şi-au pierdut sensul în limbajul actual, însă au păstrat partea vie din ele – acele informaţii şi energii care dau forţă descântecului. Citeste in continuare

Un loc pe care îl îndrăgesc foarte mult din România este Vatra Dornei. Nu l-am descoperit decât de vreo 2-3 ani. Trebuie să spun de la început că mă atrage în mod deosebit peisajul natural din zonă şi nu neaparat oraşul în sine, care este cam în decădere, sau dacă nu, cel mult putem spune că a rămas puţin în urmă. Citeste in continuare

Nu știu câți dintre voi au avut ocazia să descopere într-o lada veche, costumul “bun” al bunicii. Din momentul în care ai deschis lada, te năpădesc fel și fel de mirosuri, ca mai apoi să-ți țese mintea tot felul de povestitoare în care protagonista principală este chiar bunica și costumul ei popular. O rupi la fugă până la ea și o întrebi: Bunica, bunica pot să-l îmbrac…? Și nici bine nu ai terminat întrebarea, că bunica a și început să-ți povestească mare întalnire cu bunicul…cum era ea la hora satului, îmbrăcată cu costumul ei popular, și cum el o privea de mai bine de două ceasuri până când îi ceru voie la fratele ei mai mare să danseze cu ea…Da fata mea, așa era pe-atunci! Ce simpatică e bunica…îl ia în mâinile ei atât de frumos zbârcite, zămbește nici prea amar, dar nici prea vesel. Se vede pe chipul ei, că acest costum este una dintre puținele legături pe care le mai are cu tinerețea ei. Citeste in continuare

Nu ştiam mare lucru despre ea, decât că fusese capitala Daciei, cea mai mare dintre fortificaţii şi centrul sistemului defensiv din Munţii Orăştiei, construită pe la mijlocul secolului I î.Hr. şi ajunsă la apogeu în timpul regelui Decebal. Era pentru prima oară când veneam şi totuşi, cum am trecut de poarta cetăţii, m-am simţit…acasă. Acolo, în albul zăpezii, îmi regăseam parcă, cu emoţie, paşii de altădată, şi totul îmi era atât de drag, încât simpla vedere a celor ce ma înconjurau trezea în mine o bucurie pe care cu greu o stăpâneam. Fiecare pas pe care îl făceam era de fapt unul înapoi, fiindcă sentimentele ce îmi răscoleau fiinţa aduceau la suprafaţă un dor ascuns, care, la rândul lui, îmi amintea, în imagini, povestea. Citeste in continuare

În acest weekend am fost pentru puţin timp la Iaşi. După un drum lung de vreo 15 ore de mers cu trenul din Timişoara, am ajuns în sfârşit la destinaţie. Deşi foarte lung, mie mi-a plăcut mult drumul, pentru că am avut ocazia să observ cum se modifică specificul arhitectural de la o zonă la alta, şi în acelaşi timp varietatea de relief a României. Citeste in continuare

Dacă ați mers la cel puțin un concert la peștera din Românești, cu siguranță ați dat ochii cu biserica de lemn aflată lângă cărarea ce duce la peșteră. Această biserică, alături de alte câteva aflate în zonă, este un monument reprezentativ pentru arhitectura de lemn din partea de sud-vest a României. Citeste in continuare

Undeva la 12 km de Arad, Dumnezeu a binecuvântat pământul şi a dat semn oamenilor să înalţe Sfântă Casa Sa, în care să se nevoiască cei ce aleg haina călugăriei, dar să găsească pe Domnul şi mireni cu credinţă în suflet. Atestată documentar pentru prima dată în 1177, Mănăstirea Hodoş-Bodrog se înalţă pe locul unde, cu sute de ani în urmă, un taur din turma unui păstor a scos cu coarnele, dintr-o movilă de pământ, o Icoană a Maicii Domnului cu Pruncul. Timpul a trecut, iar Mănăstirea a supravieţuit, pe rând, intereselor nobilimii maghiare, invaziei tătarilor, cotropirii turceşti, măsurilor de colonizare habsburgice, dar şi comunismului, ajungând să fie cea mai veche aşezare monastică, cu viaţă monahală neîntreruptă, de pe teritoriul României. Chiar şi atunci când apele Mureşului vroiau să muşte din zidurile sale, mănăstirea a rămas pe loc, cursul râului fiind schimbat în 1839 tocmai pentru a nu aduce atingere sfântului lăcaş. Acesta nu e protejat numai de ziduri din piatră, ci şi de alte ziduri, mai puternice, edificate şi întărite în secole de rugăciune, post, credinţă, pe care nicio forţă omenească nu le poate darâma. Citeste in continuare

România deţine foarte multe locuri naturale puţin modificate antropic, mai ales în arealele montane înalte. Dar unele dintre cele mai sălbatice peisaje se regăsesc în Delta Dunării, cel mai nou pământ al ţării noastre. Aceasta este situată în sud-estul României şi se extinde puţin şi în Ucraina. Comparativ cu alte formaţiuni de această categorie din Europa este una dintre cele mai bine conservate delte. Citeste in continuare