Mă gândeam că eu am început să vă povestesc despre diferite locaţii din ţară, pe unde am fost. Ei bine, dacă am reuşit să vă conving că este într-adevăr frumos şi interesant pe acolo, aş vrea să vă spun câteva lucruri utile înainte să mergeţi la drum. De această dată voi realiza o listă orientativă cu locuri de campare în România. Aş putea spune că la noi în ţară sunt chiar foarte multe astfel de spaţii destinate camping-ului, iar din acest motiv, am ales să vă prezint doar acele locuri ce ne fac să simţim vara cu adevărat, unde regăsim piscine, ştranduri sau lacuri cu ape termale sau saline. Citeste in continuare

Am făcut-o și pe asta! Citeste in continuare

Pânzele sale celebrează viața satului românesc. Din lucrările sale ne zâmbesc duios țărănci în costume populare și păstori mândrii, stăpâni deplini ai culmilor carpatine. Însuflețit de o adevărată pasiune pentru mediul rural, a reușit să surprindă cu măiestrie acea imagine vie, particulară, atât de specifică țării sale. Nicolae Grigorescu iubea natura, iubea oamenii care își acordau existența cu natura, cu pământul, cu anotimpurile în succesiunea lor, potrivindu-i-se cu siguranță  descrierea lui Francisc Șiriato: „un om fericit și un pictor fericit”. Citeste in continuare

Povestea este preluată dintr-o carte ( ”Reprezentări ale spațiului în credințele populare românești” – Antoaneta Olteanu, La cârciumă – Tradiții) și sună cam așa: Citeste in continuare

Multă lume, oameni de știință, istorici, istoriografi de renume (în special cei din Ungaria), au vehiculat ideea cum că după  ” Retragerea Aureliană ” ( 271 e.n. – 275 e.n) aceste teritorii, locuite în prezent de români și care formează România, au fost părăsite și până la venirea ungurilor au fost pustii. Această variantă este neadevărată datorită existenței unui număr impresionant  de conducători de oști pe aceste teritorii (existența lor fiind consemnată chiar și de marele Anonymus în cronicile sale) și cu care în secolul X ungurii au dus lupte, tocmai datorită faptului că acești locuitori  erau deja aici. Printre cei mai importanți conducători statali medievali timpurii ar fi : în Moldova – Costea și Olaha, în Dobrogea – Dimitrie, Tatos și Gheorghe, în Banat – Glad, în Transilvania – Gelu, Menumorut și Gyula, în Muntenia – Seneslav, Basarab I iar în Oltenia – Nicolae Basarab, Ioan, Farcas, Basarab I și Bărbat. Citeste in continuare

“Fenomene şi procese fundamentale se înlănţuiesc, se unesc, nasc şi se despart, segmentând arcul măreţului TIMP în secunde, ere, ani, milenii, perioade şi cicluri de viaţă, în orice colţ al Universului văzut şi nevăzut. Undeva pe acest arc măreţ, au poposit pe aceste locuri, de undeva, din celulele arhetipului OM, străbunii noştri, cu misiunea de a împleti strafulgerările neobositului spirit, cu chemarea continuă a materiei şi a pecetlui la capătul Timpului, prin urmaşi, Unirea acestora.Pentru aceasta grea şi magnifică misiune, substanţa lor cerească şi pământească a alergat între beţia bucuriei şi speranţa jertfei împlinite, punând granitul sudorii şi împietrirea lacrimei, ca fundaţie a drumului în Univers, via Pământ. Calea a fost bătută şi bătută, lăsând Glasuri de învăţătură pentru noi, ce au devenit legi nescrise. Citeste in continuare

S-a întâmplat să aud – şi nu de rare ori, cum unii oameni – şi nu puţini, îşi exprimau ruşinea sau dezamăgirea de a se fi născut români. Fără să-i judec în vreun fel, am încercat să înţeleg ce anume provoca o asemenea atitudine. Mai târziu, am înţeles că, poate doar din vina lor, sau poate nu, oamenii aceştia nu au cunoscut nimic frumos în şi despre ţara lor. Nu au iubit vreun sat uitat de lume, doar pentru că  în colbul uliţei au învăţat să meargă, sau vreo bunică în costum naţional, care le spunea poveşti cu zâne şi jidovi. Nu au respirat aerul tare al munţilor şi nici nu au auzit şoaptele cu taine ale dacilor, purtate de vânt la Sarmisegetusa Regia. Gândul că străbunici de-ai lor au murit apărând nu doar ţara, ci şi moştenirea urmaşilor, fără ca asta să li se pară lipsit de sens, nu a mişcat nimic în interiorul lor. Nu au văzut nicio lumină în frunzişul existenţei, nu au simţit nicio emoţie când sufletul lor urma privirii ce urca în spirală Coloana Infinitului. Nu şi-au asumat nimic din ceea ce sunt cu adevărat şi nici nu au înţeles ca fericirea şi bogăţia nu au nimic de-a face cu bunăstarea materială, ci sunt copiii altor mame. Nu au simţit cum pamântul le dă aici putere şi nici nu au întâlnit oameni frumoşi, curaţi şi luminoşi… Citeste in continuare

De câţiva ani stau în Timişoara, însă niciodată nu îmi voi uita originile de pe plaiurile ardeleneşti. Deşi, foarte mult timp mă plimb prin cine ştie ce colţ al ţării sau chiar mai departe, îmi place să merg şi acasă, în oraşul Sebeş, din judeţul Alba. Ce îmi place foarte mult, pe langă tot ce înseamnă casă, familie, prieteni, este cadrul natural din această zonă. Şi cum eu prefer peisajele montane, aş vrea să vă povestesc despre Munţii Şureanu. Citeste in continuare

De curând am vizitat Castelul Corvinilor, frumoasa construcție medievală din Hunedoara, care m-a dus cu gândul la cavaleri în armuri strălucitoare, domnițe delicate închise în turnuri, intrigi și lupte pentru putere. Zidurile vechi de atâtea secole mi-au șoptit povești la ureche. Am închis ochii și m-am întors în timp, în veacul al XV-lea, atunci când a început totul. Citeste in continuare

Mai e puţin şi începem aventura. Mai e puţin şi ieşim în lume, ieşim să cunoaştem, să descoperim, să povestim şi să ascultăm. Însă în timpul rămas trăim ceva deosebit, ceva care fiecare dintre noi simte, ceva care ne face să trăim cu adevărat. Emoţii. Emoţii pentru ceea ce va urma, pentru ce am realizat până acum, pentru ce ne dorim să realizăm şi emoţii unii pentru alţii. Acestea sunt sentimentele care ne fac să simţim că suntem vii şi pe care mă bucur din plin să le trăiesc. Citeste in continuare